Parastasele
La pomenirile de după moarte: la 3, 9 și 40 de zile, la 3, 6 și 9 luni, la un an și apoi în fiecare an, de obicei cel puțin șapte ani. Coliva se aduce la biserică, se binecuvântează la parastas și se împarte celor de față.
Coliva și pomana
Câtă colivă faci
Pentru ce
Numără cei de față la slujbă și la masă, plus câteva porții pentru vecini sau pentru cei care nu au putut veni.
O porție înseamnă aproximativ 90–100 g de colivă, cât încape într-un păhărel de plastic sau într-o lingură mare pe un colac.
Grâu decorticat1 kg
Nucă măcinată600 g
Zahăr600 g
Coajă de lămâie2 lămâi
Coajă de portocalădacă vrei2 portocale
Esență de vanilie2 lingurițe
Esență de romdacă vrei2 lingurițe
Sare1 vârf de cuțit
Zahăr pudră pentru decor200 g
Biscuiți măcinați pentru decor100 g
Bomboane, nuci sau stafide pentru cruce100 g
Vasul potrivit: tavă de 40 × 30 cm.
Cum se face
- Cu o zi înainte, alege grâul de impurități și spală-l în mai multe ape, până apa rămâne limpede. Lasă-l la înmuiat peste noapte.
- Fierbe grâul în multă apă, cu un vârf de sare, la foc mic, 1,5–2 ore. Adaugă apă fierbinte când scade. Grâul e gata când boabele sunt moi și încep să crape.
- Scurge grâul și clătește-l cu apă rece, ca să se oprească fierberea și să nu se lipească.
- Întinde-l pe un prosop curat sau pe o tavă și lasă-l să se zvânte câteva ore sau peste noapte, întorcându-l din când în când. Un grâu prea ud face coliva lipicioasă.
- Amestecă grâul cu nuca măcinată, zahărul, coaja rasă de lămâie și portocală și esențele. Gustă și mai adaugă zahăr dacă e nevoie.
- Așază coliva pe o tavă sau pe un platou, presând-o ușor cu o lingură umedă, ca să fie netedă și rotunjită.
- Cerne deasupra un strat de zahăr pudră amestecat cu biscuiți măcinați, ca să acopere bine suprafața.
- Fă pe mijloc o cruce, din bomboane, miez de nucă, stafide sau cacao cernută printr-un șablon. În unele locuri se scriu și inițialele celui pomenit. Lasă loc pentru lumânare.
Sfaturi
- Grâul decorticat fierbe mai repede și rămâne mai alb decât cel nedecorticat.
- Coliva se pregătește cu o zi înainte de slujbă, iar decorul se pune cât mai aproape de momentul plecării, ca zahărul pudră să nu se umezească.
- Se păstrează la rece. Odată amestecată cu zahăr, coliva lasă zeamă, așa că se mănâncă în 1–2 zile.
- Rânduielile locale diferă: în unele zone se adaugă stafide, rahat sau coajă de portocală confiată. Întreabă și cum se face în parohia ta.
Când se face
Moșii și sâmbetele morților
La Moșii de iarnă, la Moșii de vară și în sâmbetele morților din Postul Mare, multe familii duc colivă la biserică pentru toți cei adormiți din neam, chiar dacă nu au un parastas anume.
În cinstea unui sfânt
Coliva se face și la sărbătoarea sfântului ocrotitor al familiei sau al bisericii (la hram), în semn de cinstire și recunoștință. Atunci nu este colivă de pomenire, ci de bucurie, și se binecuvântează la slujba sfântului.
Sâmbăta Sfântului Teodor
În prima sâmbătă din Postul Mare, Biserica își amintește de minunea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, care i-a sfătuit pe creștinii din Constantinopol să mănânce grâu fiert, ca să nu atingă hrana spurcată în piață. De atunci, în această zi se binecuvântează colivă în biserici.
Ce înseamnă
Coliva este grâu fiert, îndulcit și împodobit, care se aduce la biserică pentru pomenirea celor adormiți și în cinstea sfinților. Nu este un simplu desert, ci o rugăciune pusă pe masă.
Grâul arată învierea. Mântuitorul a spus că bobul de grâu care cade în pământ și moare aduce mult rod, iar Apostolul Pavel compară trupul celui adormit cu sămânța care se seamănă ca să răsară într-o viață nouă. Când facem colivă, mărturisim că așteptăm învierea morților.
Dulceața colivei amintește de bucuria vieții veșnice, iar crucea de deasupra arată că nădejdea noastră este Hristos. Lumânarea aprinsă, înfiptă în colivă la slujbă este semnul credinței și al dragostei pentru cel pomenit.
Când se împarte, coliva se dă cu „Dumnezeu să-l ierte” sau „Dumnezeu să-l odihnească”, iar cel care primește răspunde la fel. Așa, toți cei care gustă se roagă pentru cel adormit.
Ioan 12, 24 · I Corinteni 15, 35-38